N-aș fi trecut prin zilele de miere
și nici prin nopți fantastice,-n parfume,
departe de-apăsarea tristei brume,
n-aș fi plutit spre zări de-nvăpăiere.

Pe unde nici un fel de altă lume
n-a mai ajuns, pe culmi a-graal-iere
n-aș fi-nceput să mor întru-nviere,
n-aș fi călcat pe spumele în spume.

N-aș fi avut nimic din tot ce-i bine
în Parnas, în Olimp, în zori de zi
de nu m-ai fi iubit, cum se cuvine,

cum te-am iubit, cum ne-am iubit, târzii…
Și nici n-aș fi știut de ce, la mine,
te uiți, acum, de parcă nici n-aș fi…