iubește femeia din tine
acea ființă veșnic nemulțumită
de cum arată fără machiaj
de anii în plus
și visele tot mai puține
care plânge după iubitul plecat
la fel de mult ca după o unghie ruptă
sau un ochi dus la ciorap

cea care adesea
cântă când îi vine să urle
și dansează bolero pe paturi de cuie
cea care
se trezește dimineața
cu trupul umflat, un gust amar în inimă
și un loc gol lângă perna sa
care înfășează îngeri dolofani în scutece albe
și-i hrănește cu lacrimi și formule secrete de lapte
așteptând să le crească aripi

Ea pentru care o minciună din dragoste
e mai presus decât orice adevăr științific
care se agață cu disperare
de oamenii cei mai nepotriviți
ca de-un colac expirat de salvare
care spune vorbe tandre
ascunzându-și cuțitu-n în poșetă
lângă o paletă de sentimente încă
nemărturisite și tampoane alldays

amantă blondă, soție necruțătoare
mamă fiică mamă fiică mamă
și așa mai departe
spre o limită ce tinde la plus infinit
o medie aritmetică rotunjită
de Evă, Marie și Lilith

iubește-o fără pretenții de promovare
în icoană fotoșopată
cu margini sculptate și zâmbete aldine
doar iubește-o și
poate așa vei ajunge într-o zi
să iubești și bărbatul din tine