să nu-mi strivești lacrimile sub gene
privește-mi versul ce mă ține trează
pierdută în a nopților lungi trene
mă simt o frunză galbenă care oftează.

dar îmi simt sufletul atins de îngeri
încropesc un vers să nu cad în păcat
chiar dacă sunt vlăguită de plângeri
un optimism poetic m-a împăcat.

cuvinte de iubire au magică savoare
îmi pare că și toamna e o zână de rai
pe-un cer curcubeic slovele prind culoare
harice lumini se-adună pe-un picior de plai.

pe tâmpla poeziei susură mândre izvoare
soarele îmi vorbește în dulcele grai.