am intrat cu gândul să-mi petrec noaptea la lumina stâlpului
ce intra prin fereastră
te-ai prefăcut până când ai simțit mâinile
ca într-un adăpost plin de motive religioase
patul modelat după forma lutului începuse să-și piardă răbdarea

nu ai rezistat picăturii de sare
dintre coapse
ți-am făcut niște lucruri atât de rele că mi-a fost rușine
să privesc în oglindă

sunetul paharelor a inflamat întunericul
miile de locuitori ai scenelor intime și-au părăsit adăpostul
de teama
unui război în care nimeni nu mai credea
te-am iubit și ți-am spus că nu vei muri
dar vei trăi dorindu-ți mereu
porumbi fierți în căldarea adusă
din camera de sus
ne-au strivit cioburile

tot ce nu ți-a luat noaptea îți voi lua eu

mi-a rămas în memorie țigara abia stinsă ce nu voia
în ruptul capului să pierd înțelesului cuvântului
om
hai să trecem de ziua de azi
am închis ochii și-am râs

cineva caută mântuire