nu-mi spune că mă sună la telefon
vinul ca sângele gustat din buzele sau gȃtul unei femei.
nu-mi spune că mă sună la telefon
noaptea coborȃtă în pat. ca o mireasă transfigurată în felină
jumătate albă jumătate neagră așezată la mijloc între voi doi.
nu- mi spune că mă sună la telefon golul ocupat de o stafie
ce umblă în papucii de casa furați ai soției absente.
spune-mi că suni tu ca om. deși sunt decȃt o groapă.
în fiecare an mă descompun la sfȃrșitul verii.
și-ți aduci aminte cȃnd îți aduci aminte
aluneci si vreau să strigi înnebunit
ca în acea zi cand afli că ea te înșeală
și o ierți de dragul mamei care îți aprinde lumȃnări.
Cu sau fără sens. de dragul fiicelor-
în chipul uneia găsești gena maculată și repetitivă a iubirii.
dar tu ești încă orb și surd. sau nu vrei să crezi.


în același timp eu sunt extrem de mică și te salut cu mȃna
pe suflet ca o labuță de pisică.
mă apropii încet. prea încet și tardiv.
și mă îndepărtez.
Cu înțelegere față de dumnezeu.
Cu neînțelegere față de noi trei- un cuplu teatral de perfect.


învȃrți compromisul compătimirea responsabilitatea suferințe purificarea iubirii și puțină răzbunare- Un glob de gheață c-un trandafir roșu și viu înăuntru ce s-ar fisura dacă îmi așez mȃna peste a ta.