Orice poem îți scriu e-o caldă-mbrățișare
Precum sub aripi ferme un vultur puiu-și strânge.
În mrejele-adorării, tu-mi ești celesta floare
Sub raza lunii pline ce-n ochi ți se răsfrânge.

Noi doi am fost aleșii unui noroc divin
Care-și împarte vraja cu-ofrande mari, bogate -
Cadou viselor noastre grefate pe-un destin
Venind din sfere-nalte și binecuvântate.

Cu-mbătătoare clipe de-ascunse frământări,
Te răsădesc în mine să-mi umpli universul...
Mi-ești simbol nemuririi și simbol de-nălțări,
Splendoare-ntre splendori; din tine-mi țes eu versul!

Tu, mândră ipostază a vieții iute-n zbor,
Când stăm alături, timpul ne dă eternitate.
E-o lege a iubirii cu rol covârșitor
Ce raza morții crunte să o curbeze poate.

Minunile trăirii nu-s simple plăsmuiri,
Căci le-am gustat esența și-acum văd tot mai bine
Și-apari mai sus de astre, de orice-nchipuiri;
Ești chiar Virtutea însăși - și-ajuns-am greu la tine!...

Tu meriți ca să-mi fii Regină pe-a mea viață
Și-ți dăruiesc tot tronul pe care stă iubirea,
Să ții în mâini un sceptru zâmbindu-mi cu dulceață,
Când eu-ți pictez portretul numit „Desăvârșirea”!

Neașteptate-acorduri pline de armonii
Se-aud misterioase peste întreaga fire,
Venind de pretutindeni - probabil din tării -
Și par o celebrare a tot ce-i contopire.

PS:

Nu te mira de-atâtea schimbări ce-apar mereu -
Toate-s firești când geniul atinge doi nebuni:
Plumbul devine aur, cum am fost Tu și Eu,
Căci Dragostea transformă banalul în minuni!

Glen Ellyn City, 9 oct. 2020