Tu îmi treceai ca sângele prin vene
Învolburat și prea nepăsător,
Cu agerimea unei reci hiene
Mă cuprindeai și mă lăsai să mor.

Îmi stăpâneai ființa toată,
Deși tu nu visai nimic.
Cu vagi cuvinte mă hrăneai în șoaptă
Când mă-ncolțeai în negru întuneric.

Acum sunt prada ta monumentală,
Plină de cicatrici ce nu s-au vindecat.
Întreagă în afară, dar în suflet goală,
Tăcută am rămas căci tu m-ai devorat.