mi-s dragi slovele ce devin bucurii
să răsune în piept cordiale tandre
în flux de speranțe cu tente azurii
sculptate în ziduri pictate în cadre.

versul mă întremează îmi dă energie
cuvinte senzuale îmi ajung la suflet
poeții au pe umeri o lume de magie
cuvinte se înalță pe aripi de sunet.

când slovele devin cântece pentru stele
ating nemărginirea cu ochi de demiurg
întărind credința din vremurile grele
rotunjind seninul zilelor ce se scurg.

versul e un adagio la razele solare
vibrează în sânge ca o consolare.