instalez de ceva ani sisteme de operare și softuri
am luat-o de jos mai întâi am fost numită
mama tastaturii și a imprimantei
biții curgeau prin venele mele și acum mai sparg câte un vas de sânge
experiența îmi asigură vergeturile și ochelarii
de aproape văd toate etapele de schimbare
structuri întregi pornind de la cabluri și prize
suișuri-coborâșuri pe niște scări din mozaic nesusceptibil de alunecare

formatez câteva dispozitive externe cu informații brute
tentante unei rețele de băgăcioși în aplicații și baze de date
am un program de alienare a ceea ce încă mai simți
butonul delete este disponibil la orice oră

uneori se strică hardul și proprietarul riscă să piardă tot
atunci încep lecția de comunicare între două computere și un cablu
e un fel de dragoste la prima vedere cedez totul unuia singur
împărtășesc toate cunoștințele unuia spre celălalt
în speranța că voi recupera măcar fișierele de conștiință și dedicație

nu abuzez de semnătura digitală deși e pur și simplu unică
și mă declară cumva tutelară de fapt e o comoditate în plus traiului
sau cum să-l mai numesc poate reflex condiționat

mă declar mulțumită zilei de printare a unor satisfacții
nici măcar bucuria nu o pot primi decât printr-un card de recunoaștere
mă bazez pe drepturile de acces dintr-un cititor de amprentă

mi se cere prea des să schimb parola
intruziunile suferă de paranoia
restricționez totul până la deplina uitare
și când pe discul corupt se află acea dragoste neîmpărtășită
mă zgârie urât că trebuie să șterg totul cu un singur click