cu ani în urmă îi povesteam lui Doktor B, în germana mea de începătoare,
că îmi place să pictez,
că experimentez diverse,
dar din lipsă de tehnică nu-mi reușește orice îmi propun

deunăzi încercasem să redau pe pânză
o rață pe un lac în culorile apusului
era perfectă în fotografia ei,
dar cu atât mai greoaie mi-erau tușele în căpoșenia lor de a copia instantaneul,
mâzgăleala era departe de orice creație
am renunțat și am acoperit totul cu ceva nou

Doktor B spunea atunci că acesta e un palimpsest
un strat nou peste un strat vechi
despre care e posibil să nici nu știi,
decât dacă îl descojești din întâmplare,
iar dedesubtul lui se ascunde, ca un copil, adevărul

le-am păstrat pe o parte dintre ele:
peisaje marine cu pescăruș, cu far, cu barcă,
negresă din profil,
nuduri cu mine,
furtună pe lac,
o pasăre în cădere, deznădăjduită,
două fețe privindu-se în amurg,
o figură din piese de puzzle cu un gol în loc de inimă, cealaltă purtându-i-o

le regăsesc acum și prefac trecutul într-un vis
pasărea primește aripi de înger,
peste furtună adaug un răsărit luminos
rup cărți vechi și hârtie colorată,
tabloul meu cu figuri din puzzle se rescrie zi de zi
cu un petec nou de hârtie lipit în dreptul inimii,
cu un stencil, un timbru sau cu o ștergere de contur

iar Dumnezeu veghează deasupra mâinii care lucrează,
ceea ce iese poartă întotdeauna suflul Lui
indiferent câte straturi ar avea

27.09.2020