agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-10-13 | |
În copilărie construiam castele de nisip,
la marginea mării, departe de valuri. Chiar și un copil le putea zidi acolo, pe plajă. Săpai cu mâinile goale și scoteai nisipul umed pe care apoi îl modelai. În câteva minute ai fi putut avea castelul visat sau măcar ceva care să-i semene. Toate aveau obligatoriu câteva turnuri și ziduri înalte de apărare. În acele castele trăiau prinţi și prinţese și o mulţime care forfotea în jurul lor. Toţi erau buni și frumoși dar se temeau. De aceea aveau nevoie de ziduri înalte, de turnuri de observaţie și canale cu apă de mare în jurul lor. În timp ce construiam, visam. Undeva în castel eram și eu, trăiam acolo cu poveștile mele câteva clipe. Între două valuri mai mari. întotdeauna se întâmpla la fel, prima dată. Marea se sătura de jocul meu și invidioasă pe măreţia castelului de nisip îmi năruia visele cu un val, întodeauna cu un singur val. Următorul castel Îl construiam mai departe și mai departe, dar marea cu valurile ei făcea ce știa. Ştergea totul, cu un singur val.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate