Ţi-am pus lacrimile-n cont
pentru cât mai trăieşti în umbra umbrei mele,
sunt în căutarea timpului pierdut…
când vreau să zic că nu mai pot
viaţa-mi găseşte un dirijor ascuns
cu timp cu tot…

Torc gânduri ca să-ţi fiu,
sau să-ţi rămân peste gând
mi-s nopţile grele
suntem trăiţi de viaţă şi de moarte
nu noi le trăim pe ele!
niciodată nu ştim ce va fi,
dacă trăi-vom in lumea de dincolo de moarte
iar mâine în una de dincolo de zi…

Rămâne din tot ce trăim doar un fum
cea mai reală, nu sunt eu…
nici tu,
ci suferinţa mea de acum!
sufletul ne-nchide pe-afară
nevrând să mai urce o treaptă,
pe lună plină, pe-o toamnă în ruine
mă-ntreb, ca şi tine
ce rană de iubire ne-aşteaptă?!