aici duminica oamenii ies la balcon
își taie unghiile apoi privesc în golul de-afară
ca la o comedie romantică
orașul se transformă într-o unghieră gigant
pe străzi moartea dansează ca un cocor japonez
ce vrea să se-mperecheze pe viață

și-n duminica asta s-a dus și nea andrei rapidistul
glumea că se duce cu rapidul în liga a 4-a
de atâta stat întins trupul îi era numai rană
pe la coaste i se vedea carnea
roșie ca un ruj ediție limitată
mai venea vara la nea petrică
lua o halbă cu muscățel
din când în când chihăia
of doamne oasele mele of doamne carnea mea
tăcea puțin și făcea ochii mari
când neti ajungea cu predicțiile la balanță
cum fanii rapidului așteptau investitorul minune
care să scoată echipa din faliment
și nea andrei aștepta să se alinieze astrele
să-i scoată în cale o îngrijitoare la domiciliu

când l-au găsit
trupul era țeapăn ca lemnul de trandafir
perna era plină de ceara care i s-a scurs din urechi
vecinii își dădeau ghionturi glumeau:
ascundeți careva fața de pernă
dacă văd popii ceara
episcopia o să pună cotă nouă la vânzarea de lumânări
de plâns nu l-a plâns nimeni
doar o fată venită în grabă de la florența
chihăia într-un colț
o dio mio mi oase
o dio mio ma carne

cei care l-au cunoscut s-au strâns la nea petrică
se salutau cum saluta nea andrei
sănătate și să te văd bat în șanț
nea petrică punea preț nou la sticla de cava d’oro
din când în când auzeai
petrică mai pune un deget de cascador și-o guriță de apă
nu stau mult i-am zis nevestii că duc gunoiul

afară se pornise o ploaie amestecată cu fulgi de zăpadă
mari cât ochii deschiși a mirare
când cineva moare pământul cleios pare un uter la ovulație
iar cerul o bancă de spermă

*

după masă favoritul se umpluse de gură-cască și pompieri
copii cu bmx-uri și skate-uri stăteau în cur pe caldarâm
priveau criminaliști în halate albe cum urcă pe scara mobilă
ca-ntr-un joc video în care ajungi la nivelul moarte subită
femeile ieșite să-și plimbe potăile scuipau în sân- potăile se căcau
pe asfalt-
scuipau în sân puteai să vezi prin bluzele lălâi
sfârcuri tari ca diamantul după atâta alăptat
scuipau în sân și-o căinau că cel mai cumplit lucru e
să-ți moară cineva din familie fără să știi
bărbații ștergeau pe furiș câte-o lacrimă
câte unul întreba cu juma de gură ce-o fi fost
în sufletul lui
altul îi răspundea sigur
ceasul rău diavolul satana care se repede
la sufletul celui slab ca femeia la prohabul bărbatului
ori patronul care învârte banii dar te plătește când vrea
și mai pune și armata lui de directorași
să te verifice dacă nu-l furi la motorină

peste drum de bunul păstor
la etajul II a lu istrati se legăna cât era de lung
într-un ștreang meșterit din cablul unui ștecăr de la computer
printre blocuri ascuns dintr-un orfelinat se auzeau cântece de copii
dacă vesel se trăiește bate-așa
un elefant se legăna pe o pânză de păianjen
la parter se iscau discuții aprinse
cine-a dat primul alarma

poate colegii de la muncă pentru că
de trei zile nu mai dăduse pe la job
poate femeia care de trei zile stătea la țară
și-încerca să-i vorbească pe viber
poate vecinii la care sfârâiau de trei zile vinete și ardei
numai la el sfârâia trupul
ca mihalțul pe vatră

pe terasă la nea petrică vestea a căzut
cum a căzut șomajul tehnic peste țevari în 90
când au fost vânduți la mittal
a venit cineva și-a întrebat:
bă ați văzut mortul?
și-a început să-mpartă pomană cârnați populari
cei care l-au cunoscut se certau care l-au cunoscut mai bine
unii ziceau c-a fost șofer pe bena de cereale
alții c-a fost strungar
turnau pe ciment câte-un strop de chiquita

mai venea câte unul mai tânăr lua un gâl-gâl și-ntreba mai în glumă
da a murit careva?
ăla care-a adus vestea îi spunea simplu
du-te la scara unde-i secția de votare
să vezi că încă se leagănă
ăla nou turna și el pe ciment un strop de chiquita
apoi întreba
da îl cunosc?
mai venea pe aici mai ales seara
era ăla slăbănog și înalt de-l striga nea petrică
doi metri

în altă parte a lumii
la bisericuța de lemn se făceau pregătiri pentru hram
enoriașii duceau steaguri cu stema arhiepiscopiei
și cd-uri cu muzică bizantină
peste drum la doamna lilica cinci polițiști
comunitari
se legănau lângă automatul de cafea
liorbăiau ceva lichid din pahare de plastic apoi își făceau cruce:
sfinte ioachim și sfântă ana
dă să avem un hram fericit și să ne pună banii pe card

*

spre dimineață
când întunericul dădea în clocot
și din el săreau stropi de lumină
o reclamă cu leduri clipea debil:
colț de rai
pompe funebre
program non-stop

pentru că toți îmi reproșau
că am scris ani întregi despre moarte
fără să am habar cât mai costă
și pentru că un bărbat trebuie să știe de toate
mi-a trecut prin cap să-i întreb
măcar așa de curiozitate
cât mai costă fericirea pe lumea aialaltă
și cum se plătește
la metru pătrat ori la kilogram
(îmi făceam planuri că la cele șaișunu de kile jumătate
cât am acum
eram numai bun de plutit pe un nor
cu o harpă în mână
ori cu bastonul de general pe care
orice soldat îl are în raniță)

fularul care-mi atârna la gât despicat
ca o limbă de salamandră
m-a lovit peste față stârnit de o rafală de vânt
dumnezeu se chinuia să iasă din mine cu disperare
ca un câine bătrân înciotat
într-un câine mai tânăr