S-a săturat pământul de sicrie
Și moartea-n oameni ca în crame curge,
Beția neființei timpuri unge,
De-amurg peniță-n piepturi frică scrie.

Ridică-te din haos, demiurge,
Și-mbracă-ne-n curaj, ne dă tărie
Că vinu-n vene-i sângerare-acrie
Și pâinea trupului din lan ne fuge.

Prin morbul tot nu-i strop de cuget vesel
Iar Coasa des se-nchipuie și-n prunc,
Cu stih hain eu gândurile-mi țesel.

Spre tine o idee mai arunc
Tu stai, frumoasă, Domnul harul lese-l,
Prin toată spaima pân' la tine-ajung...