Interioarele ruine-așteaptă
Cenușa vie-a zborului spre soare
Și nu din ceară-avântul fie oare
De oamenii se-ntrec în razei faptă...

Dar e doar vis, pămânții n-au spre zare
Decât călcâie-n viața-n bezna coaptă,
Acolo-nfipt e-amurgu-n mers de șoaptă
Pe drumul sub văzduh pășind mirare.

Femeie, coasta-n umbre-o să te cheme
Pe-ntunecări să-mi întregești văpăi
Să nu mai scriu morminte în dileme...

Cezarului de vorbe banul dă-i,
De stihu-mi slut vecia mi se teme
Lumina mi-e doar chin uitat pe căi