înre noi a fost o singurătate specială
un cal nărăvaş cu pielea sclipitoare subţire prin care
ca într-un cub de cristal
se vedea proiecţia anotimpului peste lucruri şi evenimente
ne constituia ne atribuia regate la cheie

era o singurătate pe care o sacrificam uneori ne permiteam
ca pe o căprioară naivă de munte
eram barbari ce mai
din carnea sa ne făceam sandvişuri
medalioane
iar din blană drapele

el a trădat-o şi bine a făcut
acum e toată a mea o regizez o guvernez
o am sculptată în sceptru