Hai să rămânem aici o vreme, ne va fi bine, vom rezista
pentru că suntem prototipurile sociale perfecte,
acum, gata formați, căliți departe de casă, în vest,
aclimatizati, cu acte în regulă și curaj,

să testăm puțin suburbia british,
ceaiul negru cu lapte,
ploaia care cade mereu și îmi umple cicatricile,
păstrează vegetația neuronală verde și activă,

orele overtime și weekend-urile prin pub,
multiculturalitatea,
curry și kebab,

casele din cărămidă sufocate de iederă,
politețea mult exersată,
zgomotul de gloanțe undeva pe fundal,
o mică răfuială între dependenți,
un mic soare ieșind printre norii murdari,
depozitele prăfuite și magazinele pline cu marfă de contrabandă,

să rămânem aici un pic, te rog,
cât să învățăm
niște înjurături noi și alte mecanisme de apărare,
cum să tăcem cât în mințile noastre e doar dorul de tot ce am fugit și credeam că e nociv, plafonat și boring.