străbat lumea largă cu vise în bagaj
mai scriu un vers în palma timpului
să îmi simtă iubirea continuu miraj
înflorind ca macul în taina câmpului.

dorul îmi freamătă ca frunză arămie
îmbătrânit ca mine cu teama în nervuri
dar soarele-mi trimite emoții o mie
și-mi povestește soarta prin gravuri.

m-am legat de viață ca o mierlă de ram
și n-aș vrea moartea curând să mă frângă
în zori când vrăbii vesele ciripesc la geam
în cântecul zilei teama să se stingă.

toamna amăgirilor și prin mine trece
îngălbenind speranțe nouă din zece.