cum liniile din palmă îmi vorbesc
despre un soare negru ce luminează un pat de spital
în el e ventilată mecanic o
iubire nespovedită neștiută ne
la căpătâiul ei stau de mai multe vieți
mănânc chipsuri și mă rog să o mai întâlnesc o dată
în gara dezafectată prin care trece doar un tren
plin cu zăpezi dincolo de sârma ghimpată
cuvintele cerșesc o cană cu apă să pună buchetul de
flori presate pe care îl strâng la piept
cineva îmi pune mâna pe frunte e semn că ori aiurez
ori că scriu poezii despre o gară dezafectată în care
o iubire mă așteaptă și eu nu mai vin
cum să îi spun că îmbrățișările ei mi-au lăsat urme
pe trup și nu mai am curajul să ies în lume
însemnat ca un proscris de nerăbdare îngerul
care mă îngrijește se tot mută de pe un umăr pe altul
mă chemă la fereastră pe picioroange vine și
miss univers muzica o aduce
un înger cu coșuri pe față
și toți jucăm alba-neagra pe dezbrăcate
până când tu ai să te trezești