Poate că într-o zi, tu ochii-mi vei găsi,
Chiar dacă ei ascunși vor fi în noapte,
Ca picurii de ploaie sub lună s-or dosi,
Dansând pe-obraji în muzică de șoapte.

Poate c-atunci, în valsul lor himeric
Ne-om prinde amândoi, de stele înfășati
Și vom pluti cu norii, prin albul lor eteric,
Tăcuți pășind pe valuri, de lună adulați.

Poate că într-o zi, până și depărtarea
Aproape va părea, când ne vom regăsi,
Schimbând în amintire chiar până și uitarea,
Măcar atunci noi, poate, nu ne-om mai părăsi.