am pus
în loc de fundație umbra ta ziduri am
înălțat din inimile pe care
calci ușure ca o pală de vânt
din privirea ta
am făcut beton armat iar din
misterul coapselor tale am modelat
mobila masivă de stejar atent
să nu se scuture în ne
mângâierile tale am plantat luxuriante
grădini suspendate iar la final
pe cel mai înalt turn
am pus o giruetă care întoarce
toată clădirea după tine încet încet
construcția înghite tot ce atingi
orașul cu furnale macarale
gări lustruite de genunchii mei
decorează acum castelul ca niște veioze
luminează colțurile memoriei
mai am de făcut
doar gardul și de cartografiat
împrejurimile ca să nu te mai pierd
când ai să vii însoțită de doi inorogi
ascunși sub rochița ta înflorată 100%
poliester cheia te așteptă
sub trandafirul pe care cândva l-ai sădit
la căpătâiul meu în prag
te va întâmpina prietenul meu imaginar știi
tu poetul costel care încă face pipi în pat
și visează să ajungă mare ca cărtărescu
predat la seral după un curs
despre cum se toarnă șarja țaglă
în poemele lui hoelderlin el
te va însoți ca un paj prin castel
în vreme ce eu nu voi fi decât
aerul dislocat de frumusețea ta