să cauți ceva mai înalt
să n-ajungi la capătul unui om niciodată
să treci printr-o mie de oameni
să treci de o mie de ori printr-un om
să-ți bagi picioarele în creație
să înmulțești totul cu zero
să te desparți de lume ca de o cochilie inutilă
să te ascunzi într-o cârciumă obscură
să dezbați religia cu un gândac
să îl ucizi în numele omului
să diseci oglinda până la sentimentul de vină
să te pândești prin fiecare fisură
să te pedepsești cu o satisfacție divină
să te deșiri până la prima celulă
să cobori până la dumnezeu
să-ți facă cinste cu un vin vechi
măcar atât