ei știu fiecare bancă din cimitir
respirația anotimpurilor
stropii de lumină
cunosc și orele de întâlnire
cu fanfara militară
ce se lasă privită și nu întârzie
să cânte
sub cerul liber
de la distanță o ascultă și pun verdicte
precum zeii, ei zămisliți din tăcere nu fac insolație
jocul lor preferat
este de-a toamna
îi acoperă cu frunze noi
si mai ales nu uită cuvintele
anotimpului în care au fost binecuvântați