Inima tristă-mi cântă pe-o chitară
În versurile-ți tandre-mi bate iară
Dar n-o auzi , singură-s încă-n seară
Și te aștept tăcută, într-un colț de gară.

Într-o valiză veche-am așezat în grabă
Bucăți de amintiri smulse cu o silabă
Într-un amurg de iarnă mult prea snoabă,
Să ți le-așez în vorbe drept podoabă.

Doar sunetul de tren mă face clară
În întunericul din noaptea mea polară.
Îți cânt refrenul vechi himera-ți să dispară,
Și mai aștept un ceas pe un peron de gară.