m-am trezit întins pe nisip
cântecul unui greier uriaș îmi țiuia în urechi
îmi mângâiam trupul gândindu-mă
ah ce bine e
să nu trebuiască să plec
nu aveam răni vizibile nici dureri
doar o poftă nestăpânită de dulce,
de o femeie cu care să mă comport ca un om limitat
de atracția sexuală

probabil așa au crezut adam și eva după ce au explorat edenul
și
au văzut prima cascadă
am putea trăi aici dacă am fi nevoiți

după ce s-au convins că amândoi sunt puternici
nu s-a mai pus problema supraviețuirii
instinctul îl doboară pe cel dependent
ca atunci când cineva nu este sigur
că e normal să pună mâna pe tine
și te întreabă
îndepărtându-se ca să alunge orice gând sinucigaș
ești ok?

deasupra luna și soarele completau cerul cu ce aveau mai frumos
asta până când au început să se urască
unul pe celălalt

cineva avea lemne
mirosea a foc
de toamnă târzie
iubirea
trebuia să reziste în aceeași poziție
în care au surprins-o cuvintele

într-un mod credibil veștile sunt proaste
cineva a mâzgălit pe nisip
ori nu știa limba noastră ori s-a îmbolnăvit încercând

nu mi te pot imagina murind de foame
sau de orice ar avea nevoie o ființă umană
mă rugam de parfumul tău să țină cât mai mult moartea departe
iubirea și ploaia
amândouă te prind la fel de nepregătit

hai să numărăm străzile din oraș
cât timp nu știm dacă ziua vine sau pleacă
lumea are nevoie de mărturii
inima mea rezistă la tortură
numai
2% dintre îndrăgostiți sunt prădători naturali

pentru că e ușor să spui te iubesc,
să te împaci cu ideea
e greu
să găsești o voce calmă înainte ca universul s-o ia razna
din nou
precum ora asta târzie din noapte
ce face totul posibil