monumentul iubirii îl sculptez în stâncă
ploaia îl scaldă să îi dea strălucire
inima tresaltă cu simțirea adâncă
plutesc ca un fluture pe nori de fericire.

smulg din rădăcină buruiana tristeții
în suflet să vibreze momente de candoare
sun gata să destram toată negura ceții
emoții albastre să lansez spre soare.

azi înțeleg de ce se face toamnă
visele să se plimbe prin parfum de gutui
la o cântare timpul mă îndeamnă
iubiri pasionale să le ridic statui.

pentru iubire-i un anotimp aparte
crează sinergie sub un cer fără moarte.