//

înfloresc teii între pereții de sticlă și fetița din vis e aici.
acum e fericită în acest habitaclu închis.

noi o privim din partea cealaltă unde teii au îmbătrânit, au murit, sau poate doar noi.

fetița din vis în rochița roșie dansează,

sau poate doar noi o vedem dansând.

e în mijlocul unui drum care nu are capăt

împărțind flori și pastile trecătorilor.

apoi o văd din ce în ce mai frumoasă, acolo în sicriul ei mic
unde stă întinsă cu brațele împreunate pe piept.

sau poate doar ni se pare.

dar moartea e peste tot.

decupăm totul din această poveste
și punem pozele într-un album.

când ne e dor de ceva îl deschidem.

azi am deschis la pagina unde fetita zboară spre cer.

în camera ei cu pereții de sticlă e frig, a venit iarna și ninge.

închidem albumul și adormim îmbrățișați iar frigul se transmite în noi prin niște cabluri subțiri.

se aprind luminițele de crăciun. și visele noastre se aprind strălucitoare.

sau poate doar ni se pare, dar nu, prin cabluri continuă să treacă povestea

dinspre pereții de sticlă. acolo unde fetița din vis sub florile de tei dansează și cântă.
și e primăvară din nou.