nu nu sunt prizonieră în temnița tăcerii
am libertatea să împart cu voi idei
trec nemulțumirea prin filtrul plăcerii
emoții albastre se scurg din condei.

ca niște fluturi gândurile zboară
spre infinitul de azur divin
i-am spus tristeții adio bunăoară
liniștea solară o sorb ca pe vin.

am prins și eu un loc în trenul vieții
fără să știu până unde mă va duce
am în bagaje amintiri de colecții
și un rucsac cu întrebări năuce.

la capăt mă așteaptă un sicriu și o cruce
și-un epitaf care mirări va produce.