Strânși în funii ca de păianjeni
Ne aducem aminte de strămoși
Sigur e viață și la sub câțiva stânjeni
Chiar dacă față de noi sunt puțin joși
Pământul la suprafață are toată frumusețea lui
Dar sub el este lumea oamenilor apusului
Noi plânși, plini de griji și mereu însingurați
Tot așa ne simțim oricâți prieteni am avea asigurați
Vedem peste tot cà este restriște
Dar acolo așteaptă toți în liniște
La vremea salvatoare a Domnului
Și mereu știm că se așteaptă venirea lui
Dar parcă o voce zice contează cum ne va găsi
Nu numai în credință dar și în privința dezvoltării
Deoarece ne-a dat multe daruri pentru aceasta
Ne-a dat o educație, organizare și binecuvântat țeasta