am sentimentul că lipsesc granițe
tu cu părul întins pe mâna mea
de parcă ai vrea să îndrepți lucrurile
cineva mai presus de noi să poarte de grijă

azi
oricât s-ar forța dumnezeu mai mult de câteva grade
nu vor depăși nevoia lumii de pace

de multe ori mă întreb ce se întâmplă dacă nu dorm
trupul are nevoie de repaos
iubirea simte nevoia odihnei
însăși mânia obosește după o prelungită stare de veghe
pierzându-și farmecul
nici gelozia nu mai este atât de atrăgătoare-
femeie scăldată în lumina unei luni somnambule
diferența dintre mine și ceilalți scade
întunericul nopții
nivelează precum zăpada acoperă gropile
natural
ne vom împiedica dar vom avea mulțumirea că nu suntem
replica dureroasă a unei rude
din depărtare
îmi amintesc sânii tăi
nu pot să nu îmi retrag cuvintele despre ei
ca despre locul în care am devenit vulnerabil

nu mai este vorba de iubire
doar faptul de a apuca pe un drum și de
a fi liber
acasă voi găsi oalele curate fiecare la locul său
așa cum le-a lăsat mama
înainte să spună
de azi nu le mai trebuiesc nimănui