Un basm de cald prelins pe guri de sobe
Spre iarnă-aduce-aminte despre verde
În zări de frig povestea ni se pierde,
Pe gând ne cresc psihoze-anaerobe.

Ne mușcă ale timpului lacherde
Și albul ne va ninge crunt pe robe...
Pe unde-i graiul visului s-aprobe
Și veșnicia clipei să dezmierde...

Trecută e a vremii tinerețe
Nemaiurzind furat de ghiocei
Doar flori pe geam ne gem a frumusețe.

Prin toată stirpea-n stea de dumnezei
Fereastra e-o grădină de-i să-nghețe
ÃŽn nuri de ger spre demonii acei