Desigur, ea este o brățară
purtată la mînă de un zeu,
ea e mai neliniștită spre seară,
deși e neliniștită mereu.

Ea lucește toată în lună
cînd zeul ridică brațul zîmbind,
o lebădă brună,
cu plisc de argint.

Zeul e invizibil, nu se vede
decît ea la glezna mîinii lui,
bătînd în cerul negru și verde
vederea mea ca un cui!