De temere pe gând purtăm stigmate
Și-n minți avem un grai de eșafoade
În cuget clipa iaduri să înnoade
Pe când de tine umblu jumătate.

Pășesc un drum de oameni în izvoade
De mine nedeplin, cu frica-n spate
Penița are buzele crăpate
De-o sete către zări, ce-n foaie roade.

Ca într-o prăjitură-aeriformă
Văzduh umplut cu virus, morb în vig
În pieptul nostru are-a morții formă.

Când sinele să-mi întregești te strig
Născând oglinda lipsa ta enormă
De pe cadavre calci să vii, mi-e frig