nebuna aceea de fată
secrete șoptind dimineții
e-o roată-așteptând rezemată
de poarta-nceputului vieții

și care stihii ale ceții
trimite-vor scurt viitura
s-o smulgă s-o ducă de-a dura
prin tulburea apă a vieții

n-așteaptă un semn oarecare
îi pare târziu să mai steie
al șaselea simț i se pare
că-i unul cu scrâșnet de cheie

adună puțina-i avere
în sân întocmită în două
sfială și-un pic de durere
udate cu lacrimi de rouă

ea poate-și iubește hăitașii
știuți dintr-o viață trecută
de-aceea-și cutreieră pașii
pe drumul sălbatic de ciută