ce bine ar fi să pot spăla de pe altare
sângele porumbeilor pe care i-am adus jertfă!

și să pot apoi sparge între dinți
picătura de apă cu care am șters golurile
din care m-a eliberat cu sângele lor!

sau ce bine ar fi dacă aș desena
privirile sfinților cu același creion
cu care flacăra candelelor conturează umbre!

aș putea să le șterg din ochii privirea
cum spală zorii cerul nopții de stele!

și m-aș închina iar altarelor curățite de durere,
de fum din foste lumini, de raze din decor dezlipite,
eliberate din linii, curățite de zboruri,
înflăcărate priviri de golul imaculat.