trăiesc cu iluzii morgane și efemeride
dar mai găsesc puterea să iubesc
să nu-mi las iubirea vremii sordide
încă mai pot fericiri să sporesc.

nu vreau bătrânețea să mă asprească
în fiecare clipă cuget liniște și pace
culeg din soare pronia cerească
tind la aura luminii nobilă vivace.

mi-am lăsat amprenta pe drumuri de vis
glasul pământului m-a legat de cuvânt
poeme luminoase cu mândrie am scris
spre zări strălucinde le fac avânt.

am adunat în taină pulbere de stele
și-am atins veșnicia cu slovele mele.