agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-12-04 | |
Țin în mână esența apelor care au curs
prin venele unei frunze. Le simt cum au urcat din rădăcini până aici. Numele ei îmi spune că a murit și că ceea ce a rămas e întâmplarea de fi fost prinsă de o mână printr-o mișcare sau, mai bine spus, de o privire care a uitat-o în amintire. O amintire ce-mi e dăruită spre a fi visată întreaga noapte până în zori. Când spui frunză te gândești la verde. Un verde care vine din negru spre a deveni albastru marin în care se zvârcolesc bestiile adâncului. Dar frunza vrea să zboare și se umple pe sine de căldura luminii îngălbenind, ruginind, ridându-se, subțiindu-se până la fărâmițare. Îi rămân numai acele aripi cu care plutește aruncându-se spre pământul din zare. Simt că țin în mână Învierea. Ating foaia ei cum ating cu privirea cuvintele cu care caut capetele norilor. Trupul ei este o casă cu camere pline de cutii. O așez să se liniștească deplin de-a dreapta vederii. Oasele-i albe, ca niște cuvinte, îmi șoptesc despre imaginea ființelor în care a trăit. Cineva, și știu cine, i-a dat drumul să cadă în lume. Eu încă aștept să îi simt mângâierea cu care mi se va așeza peste inimă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate