nebunie. negare. nerecunoaștere

viața se bazează pe niște reguli nescrise: cel mare mănâncă pe cel mic
societatea se bazează pe reguli scrise: cel tare scrie codul de legi
moartea nu se bazează pe nimic. e mereu surprinzătoare

nebunia e anaforul pe care îl declanșezi în apele unei vieți liniștite
pentru că simți nevoia de evadare, să te lepezi de ordinea ce te sufocă
și realizezi că acel turbion te eliberează. și pentru cei din jur ești un om mort

nerecunoașterea e draperia ce îmbracă fereastra confuziilor
deja-vu. eu nu sunt cel ce crezi că sunt
lumina izvorăște lăsându-mă pustiu. și tu sorbi lumina. suflet însetat

știu. eu sunt o creație născută în mintea ta. sunt Atena ta. dreptatea ta
osânda mea e că accept aceste lucruri cu toate că știu că sunt doar durere
dar tu, tu ce câștigi negându-mi existența?

împreună. până la sfârșit. la bine și la rău…