Parc-aş culege ecouri cu mâna
Şi zgomot de clopot dintre tăceri
Tu spune-mi în şoaptă care e taina
Zădărniciei zilei de ieri

Şi parc-aș sădi pe câmp cimitire
Din bulgări de iarnă rupți în bucăți
Când trece un an, mai moare-o iubire
Şi-un om de zăpadă cu prejudecăți

Mă strigă străbunii dintre obârşii
Şi ceruri opace se-ntredeschid
Când toaca adună toţi păcătoşii
Iubirile lumii se sinucid

Lasă să-ţi ningă pe coapse cu îngeri
Şi stinge lumina din depărtări
Căci mâine pleca-voi printre luceferi
Doar spune-mi că azi încă-i veacul de ieri