nu doar de la bukowski afli despre existența admisibilă alături de un motan
mai degrabă despre lucruri mici mici
acelea care se unesc totdeauna să dea oarece valoare fiecărei zile
despre cum sună alarma telefonului fix la ora cinci fără zece îți vine să-l trântești de pământ
orbecăiești până la întrerupător mecanic apeși deodată izbucnește lumina artificială faci pact cu ea de când te știi îți arată lucruri printre care te miști lucruri care ți-au văzut trupul gol mai mult decât bărbatul
lucruri care miros a pielea ta imprimate cu zâmbetele și umbrele tale nostalgice și feromoni
schimonoseala clipelor când te doare și duci fără vină sacul neplăcerilor la un tomberon fără să-l ridice vreodată cineva
pentru că de lucrurile interioare de însingurări monotonii tristeți și alte forme de suferință nu te poți ocupa decât tu

grimasa adormită din fața oglinzii de la baie denunță anii intrați cu forța în oase în carne în șanțurile formate de la prea mult plâns ori poate vreun hohot de râs datorat verbului a fi
oricât de mult ai spăla lehamitea unele imperfecțiuni nu vor dispărea vreodată

apoi fără a te ascunde sub haine îți piepteni alene părul plin de gânduri spicuite la vârf
îi tot faci cărare pe unde cândva se va plimba moartea fără coasă
emancipată cu poșeta din piele de șarpe dublată de pudre și prafuri

și nu-ți vine să pleci acolo unde oamenii își fac de lucru doar pentru a nu uita cine sunt
nu te scoate nimic din inerția acesui trup căruia iubirea îi face ocol julesvernian