iubirea are doar timpul prezent.
nu acceptă trecut și nu întrevede viitor
pentru ea e doar acum și aici

când nebunia e un fel de-a spune te iubesc
orice filozofie e un câmp steril. îmbracă-mă în nebunie Doamne
căci vreau întregii lumi să îi mărturisesc

și-n mine crește ura și moare altruismul
m-arunc în focul Gheenei să-mi ardă și uitarea
dar vine ea iubirea, mă spăla cu isop și carnea ofilită e aur scos din foc

ea-mi spune că tăcerea e armă și tărie
durerea-i penitență iar plânsu-i doar sfidare
pornită-i cruciada, flutură-n vânt stindardul, oștenii dau un chiot chiar dacă-i mort El Cid

o floare își așteaptă prezentul să-înflorească
ea știe că-i sămânță, ea știe că-i boboc. se vede rădăcină,
trăiește infrunzirea și dintr-odată este iubire, aur, foc