nu reduc la tăcere sfânta poruncă
ridic cuvântul pe culmi de fericire
în valurile vieții sufletul se aruncă
să îngroape în nisip marea nenorocire.

să prețuiesc viața cerul îmi spune
și să cred în bine ca în Dumnezeu
credința sufletului nicând nu apune
din amintiri și doruri creez un muzeu.

mă rog la soare la lună și la stele
să verse peste lume ploile de lumină
mâini de curcubeie să picteze pastele
să alunge uratul și chinul din mină.

vreau tristețea să fie singura povară
să trec prin bătrânețe ca prin primăvară.