poporul se zbate să scape de nevoi
fără de arme și fără vicleșug
eu scriu o rugăciune pe frunza de trifoi
să fie sănătate pace și belșug.

freamătul vieții aievea ca a codrului
pune în mișcare cerul apa pământul
doruri se înalță pe coama norului
din curcubeie să își facă vesmântul.

ridic spre soare gândul și cuvântul
raze suave să ardă amarul suspinul
speranțe se împrăștie în lume ca vântul
aș vrea ca trandafirul să piară spinul.

în roua ochilor se scaldă fluturi
mă învață bucuria caldelor răsărituri.