Frumusețe, frumusețe, clopoței din ierbi răzlețe,
Zvon de clinchet se aud murmurând înspre amurg.
Flăcărișul din poieni fremătă de-așa noblețe -
Imn de maci și de bujori cu-armonii ce-n mine curg.

Iele ies din flori de raze, cântă-n dans scăldate-n rouă.
Nemțișori sculptează-n miriști voalul crinilor sălbatici.
Vise-n fierberi parfumate prind stropi calzi de lună nouă
Pe smaraldul primăverii cu tei sfinți și aromatici.

Cosmici creatori de liniști cu-a lor ramuri fericite,
Pe sub bolți de stele-n tremur, plouă-n mine cu poeme,
Iar eu le-mpletesc tiare din cadențe aurite
Și în scorburi de răcoare le închid să crească-n vreme.

Poezie, feerie - șir de slove-n nebunie,
Simfonie fără note, dar cu taine creatoare,
Fără instrumente, muzici, cer și ele armonie,
Iar atunci când prinde aripi, peste tot ar vrea să zboare...

Sfinte râuri de iubire își revarsă-n strofe zboruri
Clipocind în val de rime care izvorăsc din stele,
Ne îneacă-n frumusețe și murim de dulci fioruri
Prăbușiți în noi de farmec și de fericiri rebele.

Dragostea în vers tronează cu puteri halucinante,
Deghizate când prin visuri, când prin mări de poezie,
Că-și revarsă-n noi aprinderi ce ne-mping pe culmi gigante
Sau devin cerneli vrăjite lăsând versuri pe hârtie...

Glen Ellyn City, 19 Dec. 2020