Din ce pământ s-a născut focul?
Prin care rădăcini își crește
În mine ființa lui de aur?

Îl simt cum îmi doarme sub cenușă
Mocnind așteaptă să-și aprindă necuprinsul.

Trupul său miroase a rază de soare
Trădate de fiorul începăturii.

Îi înfrunzesc din carne muguri.
Fărâmițând îi scânteiază gândul
Și urcă printre umbre ca flăcări
Izbucnind printre stele!

Cu brațe fierbinți își învăluie
De sub cenușă rădăcinile în pântec,
Ca sâmburi de lumină.
Și îi zămislesc aur
Bumbii de stele.

În lumea sa totul arde pretutindeni.