Unde-mi ești?Crăciun de altădată
eteric și sfânt și desprins din povești
cu zeci de lumini, cu beteală pe cetini
cu ce ochi să privesc (când)
nu-i nici o candelă aprinsă-n zăpadă…
privesc în muțenia asta cu miros de brad,
cum plouă mărunt, de ieri la amiază
cum se iese oare, dintr-un vis urât
de-ai ști...cât de mâhnit pâlpâie sufletul
în singura lampa care veghează...
și nu se aude nici un colind…
doar în minte, un vers cântat, fără vocale
unde-mi ești?te-am pierdut?unde sunt…(mă-ntreb)
ochi în ochi nu mai stă nimeni
cum stăteam demult…
eu și tu…la un liqueur de portocale
(azi, sfărâm cozonac pentru păsări…
crezând că pe mine mă-mpac!)
plouă mărunt...deschid fereastra si tac
unde ești Crăciun fericit!
când așteptam pe cineva (sau ceva) cu nerăbdare,