Prin somnul iernii pasu-ți trece moale,
(Nu mai dospesc zăpezi din îngerescul cer),
Culorile din nouri au zborurile tale
Și s-a pierdut al șoaptei fir de ger.

Prin nopțile topite te arunc în vise
Și-n simț de universuri paralele;
Lumina curge în zborurile-mi scrise
Și ți se dăruiește din rochia de stele.

Din ochi tăi îmi pici sare și rouă,
Când ceața-aurie parfumul îți duce,
Se-așează-n privire cu raza cea nouă,
Din chipul tău crud cu licărul dulce!