pentru că
refuz să cred în modelul holografic al creației fizice
trăiesc după informația întregului
pun un deget
de la umeri spre mijlocul sânilor
cobor spre colțul cel mai expus
al stelei lui david

inima îmi face o concesie-
vibrația mâinilor nedeprinse să țină femeia
deasupra
mă întrebuințez să păstrez vie în minte
aurita cale de mijloc

știu că este opțiunea a doua
dar ceea ce făcuse apa muntelui m-a învățat să nu cred
strâng cărțile și preșul pe care dorm cu fața spre flori
nu din superstiții sau cu intenții ascunse
ascult și cealaltă parte

muzica
vinul și coasta pe care o văd în fiecare trup
ce se apropie cu siguranța unei formule matematice
îmi trece buzele prin păr și apoi
fără obligația unui cuvânt de adio
se apleacă de parcă mi-ar fi ghicit dorința

am căutat înțelepții
oameni care știu să-l întoarcă pe dumnezeu pe toate părțile
mi-au spus că trupul are încărcătură negativă
sunt mai mult spirit și ar trebui să-mi treacă poftele
ușor
la fel și amețeala cauzată de vin,
încăpățânarea cu care îmi golesc buzunarele

trăiesc într-o casă prea mare pentru suferința celor care mă numesc
geniu
în fiecare dimineață îmi aduci aminte că sunt
fac un foc din frunzele pe care le-am pus la uscat
înadins
să-mi arăt puterea
opresc privirile încărcate
de ură și iubire ridic un zid pe care scriu
aleluiah

în mintea mea kilometrul zero al conștiinței că suntem egali
își face aliați curajul, teama, speranța și mulțumirea de sine
soarele
mă arată cu degetul
în timp ce dragostea ne face mai răi
noaptea iese din cameră cu mirosul nostru puternic