Eu sunt clepsidra în care crește timpul,
sunt culoarea care îmbracă văzduhul
și sunt pleoapa care apasă
în ochiul vremii lacrima.
Cine mă trimite în necunoscut,
cine mă încâlcește, ghem, în sinapsele clipei?
Cine mă împinge
să provoc timpul să răspundă,
să aibă îndoieli, temeri și dorințe(*),
să greșească și să repare,
să se reverse din clepsidră răzleț(*)?...

___________________________
(*)să măsoare marginile necunoscutului