mamei cuvintele îi devin
obsesii,
se încaieră,aleargă,sfâșie
adulmecă viclene,
ea le cheamă si le hrăneste
cu mintea rătăcită,
vin orele prânzului și-i cer de mâncare
are doar așteptări,
orele amiezii nu o lasă
să se odihnească,
secundarul amestecă timpul cu frânturile
copilăriei pe care le păstrează
într-un puzzle incomplet,
timpul o copleșește
așteaptă seara să-și plimbe singurătatea
într-un oraș al ploilor târzii.